Lemn dulce: proprietati, beneficii, mod de utilizare, contraindicatii
Lemn dulce (Glycyrrhiza glabra), cunoscut si cu numele raculet, era o planta foarte importanta in Egiptul Antic si China. In continuare vom trece in revista principalele proprietati, beneficiile pentru sanatate, modul de utilizare in terapiile naturiste, contraindicatiile si multe alte informatii despre lemn dulce.
Planta se folosea in medicina traditionala greaca, dar numai in secolul al XV-lea a fost introdus de catre calugarii dominicani in Europa.
In Asia planta de lemn-dulce este folosita de aproximativ 5000 de ani si medicii chinezi o recomandau pentru tratarea tusei, tulburarilor hepatice si intoxicatiilor alimentare.
Florile lila ale lemnului-dulce isi gasesc intrebuintarea in bucatariile internationale, oferind gust si savoare preparatelor sofisticate.
In scop terapeutic erau utilizate radacinile lemnoase, bogate in principii active.
Aceste organe au fost utilizate in trecut de catre soldati pentru a prinde vigoare pe campul de lupta.
Frunzele proaspete de lemn-dulce au proprietati antibacteriene si anti-inflamatoare.
In cultura chineza si egipteana lemnul dulce era considerata o planta sacra, o planta a zeilor, care tamaduia afectiunile respiratorii.
Aceasta planta deosebita a atras si atentia specialistilor din medicina moderna care au efectuat numeroase strudii, pentru a descoperi principiile active ale acestei plante.
Studiile moderne au demonstrat ca preparatele terapeutice cu lemn-dulce sunt cu adevarat speciale.
Lemn-dulce planta medicinala: caracteristici generale
Denumirea stiintifica a lemnului-dulce este Glycyrrhiza glabra, in popor este cunoscut ca iarba tare, radacina dulce sau iarba dulce.
Este o planta ce creste cu precadere in zonele calde din Europa de sud, in nordul Africii si in Asia.
In Romania lemnul dulce creste spontan in sudul Olteniei si in Banat, insa culturi organizate au fost infiintate si in Dobrogea si sudul Moldovei.
Plantelor de lemn dulce le priesc solurile nisioioase si lutoase.
Se gasesc pe terenurile scaldate de razale soarelui, in luncile raurilor, pe terenuri necultivate si poienile insorite.
Cresc sub forma de subarbust, au tulpini ierboase ce pot atinge inaltimea de 150 cm.
Frunzele sunt imparipemat-compuse, fine si fragede.
Florile mici de culoare lila-liliachie sunt dispuse in chiorchini in partea superioara a tulpinilor.
Florile se deschid in lunile iunile si iulie.
Fructele sunt pastai drepte si au culoare bruna.
Radacina lemnului dulce este puternica, groasa, robusta si strapunge solul in profunzime.
Este compusa din numerosi rizomi de culoare galben-intens cu gust puternic si dulce.
In scop medicinal sunt recoltate radacinile si rizomii.
Recoltarea se realizeaza in luna mai sau in luna octombrie, pentru ca atunci sunt cel mai bogate in principii active.
Lemn-dulce: proprietati
Radacinile de lemn dulce contin cantitati impresionante de vitamine si minerale, care revitalizeaza organismul, de asemenea sunt bogate in substante saponine triterpenice (glicirizina), acid glabric si steroli, taninuri, enzime, uleiuri eterice.
In compozitia radacinilor se mai intalnesc si substante flavonoide, cu precadere liquirizina, care confera si culoarea galben intens.
Proprietatile curative ale lemnului dulce sunt deosebite, actioneaza ca expectorant, antispastic, diuretic, estrogen, antiinflamatoare, anorexigena, fluidifiante si cicatrizante.
Lemn dulce: beneficii
Preparatele cu lemn ducle sunt excelente in tratarea afectiunilor digestive si pulmonare.
De asemenea sunt recomandate in perioadele de convalescente.
1. Rizomii de lemn dulce au actiune deosebita in raceli, gripe si gururai.
Actioneaza eficient impotriva secretiilor bronsice, ajuta la fluidificarea si eliminarea acestora.
In acelasi timp are actiune antiseptica, calmanta si antiinflamatoare, imbunatatind respiratia.
Preparatele cu lemn-dulce sunt indicate in tratarea bronsitelor, laringitelor si a traheitelor.
Datorita efectelor lor antiinflamatoare si antimicrobiene, atat extractul de radacina le lemn dulce, cat si ceaiul pot ajuta in afectiunile respiratorii superioare.
In special, studiile la animale au concluzionat ca extractul din radacina de lemn dulce auta la ameliorarea astmului , mai ales cand este adaugat tratamentelor moderne pentru astm (22, 23, 24).
2. Calmeaza simptomele ulcerului si favorizeaza refacerea mucoasei stomacale.
Ceaiurile din lemn dulce au efect cicatrizant si antispastic.
Ajuta la refacerea peretilor stomacului si calmeaza durerile de la nivelul acestui organ.
In acela si timp reduce inflamatia si ajuta la relaxarea organelor.
Gargara cu ceai actioneaza eficient impotriva aftelor bucale, reducand inflamatia si calmand zona afectata.
3. Hepato-protector natural.
Glicirizina, substanta ce se gaseste din plin in radacina , are actiune protectoare asupra ficatului.
Ajuta la detoxifierea ficatului, previne si trateaza intoxicatiile.
Preparatele cu lemn dulce imbunatatesc functiile acestui organ sensibil la actiunea grasimilor si a toxinelor.
4. Efecte bacteriostatice.
Planta impiedica dezvoltarea agentilor bacterieni in organism.
Studiile au demonstrat ca bacteria Helicobacter Pylori, care se regaseste la nivelul stomacului, prezinta o sensibilitate ridicata la lemn dulce.
5. Reduce sindromul de oboseala cronica.
Radacinile au in compozitie, pe langa principii active si cantitati impresionante de minerale si vitamine, care sunt rapid preluate si procesate de organism.
In acest fel creste rezistenta la stres si dispar senzatiile de neputinta fizica, psihica, oboseala si surmenaj.
6. Intareste sistemul imunitar.
Preparatele din planta au proprietati imuno-stimulatoare.
Intaresc membranele celulare si cresc resistenta acestora la actiunea agentilor patogeni.
Impiedica dezvoltarea infectiilor fungice, virale si bacteriene.
7. Tonic si antioxidant.
Ajuta la energizarea organismului, vitaminizeaza si regenereaza organismul.
Preparatele au capacitatea de a mentine la nivel minim cantiatea toxinelor din organism.
Alte beneficii si utilizari traditionale in lume
In India, lemnul dulce este cunoscut sub numele de „mulethi” și este utilizat în medicina tradițională ayurvedică pentru a trata diverse afecțiuni, inclusiv bronșita, astmul, tusea și indigestia.
De asemenea, este folosit pentru a trata afecțiuni ale pielii și pentru a calma durerile menstruale.
În Iran, lemnul dulce este cunoscut sub numele de „ganje-shoar” și este utilizat ca un remediu natural pentru tratarea durerilor de cap, tusei și guturaiului.
De asemenea, este folosit în alimentația tradițională pentru a îndulci deserturile și băuturile.
În Egipt, lemnul dulce este cunoscut sub numele de „asal-sus” și este utilizat în medicina tradițională pentru a trata răcelile și tusea.
De asemenea, este folosit pentru a îndulci deserturile și băuturile tradiționale.
În Rusia, lemnul dulce este cunoscut sub numele de „korjen sladkogo” și este utilizat în medicina tradițională pentru a trata afecțiuni respiratorii și digestive, inclusiv bronșita, astmul, ulcerul gastric și constipația.
De asemenea, este utilizat pentru a îndulci deserturile și băuturile, precum ceaiul.
În Grecia și în alte țări mediteraneene, lemnul dulce este utilizat în medicina tradițională pentru a trata afecțiuni ale gâtului și ale sistemului respirator.
De asemenea, este utilizat în alimentație pentru a îndulci dulciurile și băuturile tradiționale.
În concluzie, lemnul dulce este utilizat în diverse moduri în diferite culturi și țări, fiind valorificat atât pentru proprietățile sale medicinale, cât și pentru aroma și dulceața sa.
Este important să luați în considerare potențialele efecte secundare ale consumului excesiv de lemn dulce și să discutați cu medicul dumneavoastră înainte de a începe să utilizați lemnul dulce în scopuri medicinale sau culinare
Lemn dulce: mod de utilizare si remedii
Lemnul dulce poate fi utilizat in terapiile naturiste sub diferite forme: pulbere, infuzie, tinctura, extract, cataplasma.
1. Pulberea din lemn dulce
Pulberea, este un preparat ce se obtine usor prin macinarea fina a radacinilor bine uscate.
Pulberea trebuie depozitata in borcane din sticla sau pungi de hartie, in spatii bine uscate.
Curele cu pulbere de planta nu trebuie sa dureze mai mult de doua saptamani.
2. Ceai de lemn dulce
Infuzia se obtine prin adaugarea a 10 g de radacini maruntite in 300 ml de apa clocotita.
Amestecul se lasa la infuzat pentru 10-15 minute dupa care se strecoara si se consuma.
Ceaiul din lemn dulce este indicat in raceli, viroze si ulcer stomacal.
Infuzia este eficienta si in tratarea aftelor bucale (gargara).
3. Extractul de lemn dulce
Extractul este un preparat ce poate fi achizitionat din magazinele de specialitate.
Trebuie consumat conform indicatiilor terapeutului.
4. Tinctura de lemn-dulce
Tinctura se obtine prin amestecarea a 50 g de radacina cu 200 ml alcool din fructe.
Preparatul se agita bine si se pune la macerat pentru doua saptamani.
Se strecoara, se depoziteaza in sticle sterile si se consuma conform indicatiilor.
5. Cataplasma
Cataplasma se obtine prin inmuierea in apa fierbinte a radacinilor macinate.
Solutia obtinuta poate fi imbibata pe comprese sterile si aplicata pe zonele afectate.
Cataplasma are efecte uimitoare in tratarea afectunilor de zona zoster, a leziunilor cutanate si a ciupiturilorr de tantari.
Radacinile mai sunt intrebuintate in industria farmaceutica, cosmetica, parfumerie si industria alimentara.
Lemn dulce: contraindicatii si reactii adverse
Lemnul dulce are unele contraindicații și poate avea efecte secundare, mai ales dacă este consumat în cantități mari sau pe o perioadă lungă de timp. Iată câteva dintre contraindicațiile și efectele secundare asociate cu consumul de lemn dulce:
- Hipertensiune arterială: Consumul excesiv de lemn dulce poate crește tensiunea arterială, ceea ce poate fi periculos pentru persoanele cu hipertensiune arterială sau alte afecțiuni cardiovasculare.
- Scăderea nivelului de potasiu din organism: Consumul excesiv de lemn dulce poate duce la scăderea nivelului de potasiu din organism, ceea ce poate fi periculos, mai ales pentru persoanele cu afecțiuni renale.
- Interacțiuni cu medicamentele: Lemnul dulce poate interacționa cu unele medicamente, cum ar fi cele pentru hipertensiune arterială, diureticele și corticosteroizii. Prin urmare, este important să discutați cu medicul dumneavoastră înainte de a începe să utilizați lemnul dulce în scopuri medicinale.
- Reacții alergice: Unele persoane pot avea reacții alergice la lemnul dulce, mai ales dacă sunt alergice la plante din familia Fabaceae (ex. fasolea, mazărea, năutul).
- Efecte laxative și diuretice: Consumul excesiv de lemn dulce poate avea efecte laxative și diuretice, ceea ce poate fi periculos pentru persoanele cu afecțiuni renale sau digestive.
În general, lemnul dulce poate fi consumat în cantități moderate ca parte a unei alimentații sănătoase, dar este important să discutați cu medicul dumneavoastră înainte de a începe să utilizați lemnul dulce în scopuri medicinale sau culinare